Totul despre informatica

Impactul calculatorului asupra dreptului determină nu numai modificări în ceea ce priveşte realizarea funcţiei de drept, dar şi mutaţii conceptuale şi metodologice. Calculatorul nu reprezintă doar un instrument de lucru, ci un veritabil nod de comunicaţii absolut necesar juristului într-o lume în care totul se universalizează: forţa de muncă, informaţia, aplicaţiile soft, sisteme de comunicaţii, etc.

Juristul se adaptează modelului cibernetic sub raport conceptual, pentru că obiectul supus analizei sale răspunde atât principiilor logicii formale, cât şi logicii dialectice. De asemenea, el se apropie, prin activitatea sa, de ştiinţele tehnice, pentru că are la îndemână instrumente tehnico-inginereşti cu care activitatea sa devine mult mai eficientă.

Lucrarea de faţă este o încercare de a răspunde unei problematici mai largi pusă studenţilor şi specialiştilor din domeniul juridic şi anume, organizarea, sortarea, actualizarea şi interogarea bazelor de date juridice, precum şi realizarea de programe expert care să pună la dispoziţia instituţiilor ce emit acte normative, instrumente care să ajute la pregătirea, elaborarea şi urmărirea respectării acestora.

Scopul oricărui act normativ este modificarea entropiei în sistem, având drept funcţie-obiectiv productivitatea sistemului; entropia sistemului trebuie să aibă valoarea ce conduce la maximizarea funcţiei obiectiv.

Chiar în procesul controlării entropiei, prin elaborarea de acte normative, se induce dezordine în sistem, dezordine a cărei cuantificare este greu de măsurat prin mijloace clasice.

Sursele de documentare informatizate, bibliotecile şi arhivele electronice sunt mijloace fără de care juristul va trebui să-şi modifice programul de pregătire a dosarului în favoarea cunoaşterii şi înţelegerii contextului legislativ; cea mai mare parte a muncii sale este dedicată documentării şi pregătirii sintezelor de fundamentare.

Lucrarea defineşte conceptele specifice informaticii juridice, tipurile de aplicaţii, metodele şi tehnicile specifice realizării de aplicaţii informatice în domeniul juridic.

Ea îşi propune, de asemenea, să ajute studenţii să stăpînească principalele funcţii ale calculatorului, să-şi elaboreze documentele şi să interogheze bazele de date, inclusiv reţeaua INTERNET.

Dacă în momentul de fată Tribunalul electronic este opţional, iar deciziile sale sunt privite cu neîncredere, în viitor el va reprezenta o instituţie electronică ce va furniza sentinţe informatice cu un grad înalt de pertinenţă.

Lucrarea răspunde problematicii implicaţiilor pe care informatica le are în domeniul ştiinţelor juridice; aplicaţiile informatice nu mai reprezintă apanajul organizaţiei denumită "Centru de calcul"; se afirmă tot mai mult reţelele informatice (închise-intranet, deschise-internet), prin prezenţa posturilor de lucru în birourile individuale (fixe sau mobile) şi chiar în viaţa particulară (gospodărie, funcţionalitatea şi securitatea locuinţei, turism, comerţ electronic, administraţie, educaţie, mass-media, etc.).

Cartea se adresează, în primul rând, studenţilor de la facultatea de drept, care au audiat cursul de cibernetică sau informatică juridică şi au efectuat aplicaţiile practice, dar este utilă şi magistraţilor, avocaţilor, notarilor, consilierilor juridici, jurisconsulţilor precum şi cercetătorilor şi experţilor din domeniul juridic sau domeniile conexe.

Ea reprezintă rezultatul experienţei didactice, a activităţii din cadrul Departamentului Documentare, Cercetare şi Informatică al Curţii Constituţionale, organizaţii de expertiză, de reprezentare sau guvernamentale; ele reprezintă locul în care au fost elaborate şi puse în practică modelele expuse în lucrare.

Spre deosebire de lucrarea "Cibernetica dreptului", aceasta este o lucrare practică, scrisă îndeosebi pentru studenţii care, aflaţi în faţa calculatorului, utilizează serviciile acestuia pentru perfecţionarea în domeniul dreptului şi elaborarea lucrărilor. Principalul mijloc de comunicaţie al juristului îl reprezintă limbajul natural (semantic), de aceea limbajul juridic este prin excelenţă un limbaj tehnic. Cel de-al doilea mijloc de comunicaţie este limbajul sintactic adică limbajul calculatorului, care este pentru jurist un mijloc de comunicaţie, un instrument. Calculatorul sprijină demersul cognitiv al juristului fără a-l putea înlocui de aceea teama juristului de calculator este doar rezultatul practicii cu mijloace clasice sau a prejudecăţii.
Aplicaţiile informatice în domeniul dreptului configurează o nouă ştiinţă şi anume, informatica juridică, una din componentele ciberneticii juridice (jurisciberneticii), alături de jurimetrie şi modelarea cibernetico-juridică.

Informatica- teorie si aplicatii

Informatica teorie si aplicatii - Juristul se adaptează modelului cibernetic sub raport conceptual, pentru că obiectul supus analizei sale răspunde atât principiilor logicii formale, cât şi logicii dialectice. De asemenea, el se apropie, prin activitatea sa, de ştiinţele tehnice, pentru că are la îndemână instrumente tehnico-inginereşti cu care activitatea sa devine mult mai eficientă.

Informatica teorie si aplicatii - Lucrarea de faţă este o încercare de a răspunde unei problematici mai largi pusă studenţilor şi specialiştilor din domeniul juridic şi anume, organizarea, sortarea, actualizarea şi interogarea bazelor de date juridice, precum şi realizarea de programe expert care să pună la dispoziţia instituţiilor ce emit acte normative, instrumente care să ajute la pregătirea, elaborarea şi urmărirea respectării acestora.

Scopul oricărui act normativ este modificarea entropiei în sistem, având drept funcţie-obiectiv productivitatea sistemului; entropia sistemului trebuie să aibă valoarea ce conduce la maximizarea funcţiei obiectiv.
Chiar în procesul controlării entropiei, prin elaborarea de acte normative, se induce dezordine în sistem, dezordine a cărei cuantificare este greu de măsurat prin mijloace clasice.

Sursele de documentare informatizate, bibliotecile şi arhivele electronice sunt mijloace fără de care juristul va trebui să-şi modifice programul de pregătire a dosarului în favoarea cunoaşterii şi înţelegerii contextului legislativ; cea mai mare parte a muncii sale este dedicată documentării şi pregătirii sintezelor de fundamentare.
Lucrarea defineşte conceptele specifice informaticii juridice, tipurile de aplicaţii, metodele şi tehnicile specifice realizării de aplicaţii informatice în domeniul juridic.

Ea îşi propune, de asemenea, să ajute studenţii să stăpînească principalele funcţii ale calculatorului, să-şi elaboreze documentele şi să interogheze bazele de date, inclusiv reţeaua INTERNET.

Dacă în momentul de fată Tribunalul electronic este opţional, iar deciziile sale sunt privite cu neîncredere, în viitor el va reprezenta o instituţie electronică ce va furniza sentinţe informatice cu un grad înalt de pertinenţă.

Lucrarea răspunde problematicii implicaţiilor pe care informatica le are în domeniul ştiinţelor juridice; aplicaţiile informatice nu mai reprezintă apanajul organizaţiei denumită “Centru de calcul”; se afirmă tot mai mult reţelele informatice (închise-intranet, deschise-internet), prin prezenţa posturilor de lucru în birourile individuale (fixe sau mobile) şi chiar în viaţa particulară (gospodărie, funcţionalitatea şi securitatea locuinţei, turism, comerţ electronic, administraţie, educaţie, mass-media, etc.).

Cartea se adresează, în primul rând, studenţilor de la facultatea de drept, care au audiat cursul de cibernetică sau informatică juridică şi au efectuat aplicaţiile practice, dar este utilă şi magistraţilor, avocaţilor, notarilor, consilierilor juridici, jurisconsulţilor precum şi cercetătorilor şi experţilor din domeniul juridic sau domeniile conexe.
Ea reprezintă rezultatul experienţei didactice, a activităţii din cadrul Departamentului Documentare, Cercetare şi Informatică al Curţii Constituţionale, organizaţii de expertiză, de reprezentare sau guvernamentale; ele reprezintă locul în care au fost elaborate şi puse în practică modelele expuse în lucrare.

Evolutie in lumea informatiei

Evolutie in lumea infomatiei
De la masini de calcul la supercomputere

In decurs de peste un secol, observam dezvoltarea surprinzatoare a masinilor de calcul de la o simpla idee transformata in ceea ce vedem astazi - V.I.P.-urile lumii informatiei.
Totul a inceput in 1871 cand JC Maxwell a avutu primul ideea stabilirii unei legaturi intre notiunea de informatie si notiunile de baza ale energeticii. L. Boltzmann usureaza aceasta legatura prin aprofundarea notiunii de entropie si definirea ei ca logaritmul probabilitatii formarii unei anumite configuratii intr-o multime de alte configuratii posibile.
L. Szilard face inteleasa invazia notiunii de informatie in domeniul energeticii cand, in 1929, in cadrul celebrului paradox al "demonului lui Maxwell" demonstreaza ca o informatie de 1 bit ar trebui sa atraga o reducere a entropiei ansamblului egala cu Klog 2, in timp ce entropia sursei de unde provine aceasta informatie ar trebui sa creasca cu aceeasi cantitate sau, altfel spus, entropia se plateste cu informatie. Dar lucrarile lui L. Szilard nu gasesc ecouri pana la cel de-al II-lea razboi mondial, cand are loc un rapid avant al teoriei informatiei. D. Gabor extinde energetica cuantica in domeniul de actiune al informatiei selective, stabilindu-i discontinuitatea cea mai mica cantitate de entropie negativa (negentropie dupa cum o numea L. Brillouin) necesara obtinerii informatiei de 1bit xxxxxxxxxxx 0.7K, K fiind constanta lui Boltzmann (1.380622 �0.000059) - 10 -23 J/K.
Lucrarile lui Szilard, Gabor precum si ale lui Mackay, R. Vall�e clarifica ideea potrivit careia teoriile matematizate ale informatiei trebuie sa fie plasate la baza oricarei teorii riguroase a masurarii in stiintele fizice deoarece ele permit sa observam in mod convenabil interactiunea dintre operatiile prin care se masoara fenomenele observate si observator.
Alta teorie ce a cauzat progresul informational de astazi este teoria comunicatiilor care studieaza problemele puse de emisia, transmisia si receptia informatiilor selective. Aici si-au adus aportul J. Ville, D. Gabor si Tuller prin punerea la punct a teoriei matematice a semnalului, un mesaj fiind format dintr-o succesiune de semnale care reprezinta informatii convenabil codificate.
Problemele codificarii si decodificarii constituie obiectul a numeroase lucrari printre care semnalez teoria scandarii lui B. Mandelbrot...

Notiuni generale

In acest capitol cititorul se intalneste cu o serie de notiuni teoretice (data, informatie, decizie, sistem informational si sistem informatic) fara de care nu se poate intelege restul cursului. Trebuie inteles de la inceput ca pentru a obtine informatii trebuie sa dispunem de un volum corespunzator de date pe care sa le prelucram dupa criterii diferite, iar in urma procesului de prelucrare se obtine un volum de informatii suficient de mare pentru a fi folosit de conducerea unei societati comerciale.
Se lamuresc in continuare etapele procesului de prelucrare a datelor si notiunile de sistem informational si sistem informatic.
Tinand seama de relatia om – calculator se pune problema reflectarii de catre calculator a datelor transmise de catre om, deci se definesc codurile utilizate pentru reflectarea datelor in memoria calculatorului.

1.1. Informatie, data, decizie. Clasificarea informatiilor

Conducerea moderna a activitatii unei societati comerciale este de neconceput fara a avea la baza un volum suficient de informatii. Obtinerea acestora la timp si de o calitate superioara implica utilizarea pe scara larga a tehnicii electronice de calcul. De calitatea informatiilor cu care opereaza organele de conducere si de capacitatea de analiza a acestora depinde, în ultima instanta, calitatea deciziilor luate pentru desfasurarea în bune conditii a activitatii economice.
Se poate afirma ca, din punctul de vedere al conducerii, informatia reprezinta purtatorul de noutate despre fenomenele si procesele economice care se desfasoara în cadrul unei societati comerciale sau în afara acesteia, dar au legatura cu ea si care este folosita în activitatea de analiza si decizie.
Informatia este produsul unui sir întreg de prelucrari a datelor primare care apar ca urmare a desfasurarii activitatii unei societati comerciale.
Schema simplificata a procesului de obtinere a informatiilor poate fi reprezentata astfel :

Figura 1.1. Schema procesului de prelucrare a datelor

In procesul de prelucrare are loc transformarea datelor într-o forma utila, cu un plus de cunoastere.
Datele sunt siruri de caractere (cifre, litere, simboluri, cuvinte) cu o anumita semnificatie. Ele constituie materia prima din care se obtin informatiile.
Datele, organizate într-o forma accesibila, sunt introduse în sistemul electronic de calcul în vederea prelucrarii lor cu scopul de a obtine informatii.
Din punct de vedere al procesului de prelucrare informatia este rezultatul unui proces de prelucrare a datelor, destinata utilizarii în munca de conducere si decizie.
Privita în sens de cunoastere, informatia reprezinta o stire, un semnal care reflecta starea unui sistem sau a mediului în care acesta functioneaza si care aduce receptorului ei în plus de cunoastere.
Deoarece informatiile rezulta în urma procesului de prelucrare a datelor putem spune ca ele nu sunt altceva decât produsul finit al acestui proces.
Informatiile se pot clasifica dupa diverse criterii dupa cum urmeaza :
a) dupa forma de exprimare a fenomenelor si proceselor economice pe care le reflecta, informatiile pot fi : analogice, cantitative, calitative.
- informatiile analogice caracterizeaza parametrii cu variatie continua din cadrul proceselor tehnologice, cum ar fi : intensitatea, temperatura, presiunea, viteza etc.
- informatiile cantitative sau numerice se obtin prin prelucrarea datelor numerice referitoare la fenomenele sau procesele economice ce au loc în cadrul unei societati comerciale. Ele se obtin pe baza de observatie (cântarire, masurare, numarare) sau pe baza de calcule.
- informatiile calitative sau nenumerice exprima latura calitativa a activitatii unei societati comerciale. Ele se obtin prin prelucrari succesive ale informatiilor cantitative, evidentiind aspectele pozitive sau negative ale activitatii economice. Se prezinta în general sub forma de rapoarte si sunt utilizate de catre conducerea societatii în activitatea de analiza si decizie;
b) dupa situarea în timp a procesului sau fenomenului economic reprezentat, informatiile se pot grupa astfel : active, pasive si previzionale.
- informatiile active sau operative reprezinta procesele sau fenomenele economice în momentul desfasurarii acestora. Ele sunt utilizate de catre conducerea societatii pentru luarea unor decizii operative care sa duca la îmbunatatirea imediata a activitatii unei societati;
- informatiile pasive (istorice) reflecta procesele si fenomenele economice care au avut loc într-o anumita perioada de gestiune (luna, trimestru, semestru, an). Aceste informatii sunt folosite de catre conducerea societatii pentru a elabora, pe baza unor analize economice temeinice, decizii care privesc activitatea viitoare;
- informatiile previzionale se refera la activitatea viitoare a unei societati comerciale, ele obtinându-se pe baza informatiilor pasive dar si având la baza perspectiva de dezvoltare a societatii aprobata de catre AGA. Ele sunt concretizate în programe si planuri care caracterizeaza activitatea viitoare a societatii analizate;
c) dupa continutul lor informatiile pot fi : elementare, complexe, sintetice.
- informatiile elementare reflecta operatii si procese economice ce nu mai pot fi descompuse;
- informatiile complexe se obtin prin prelucrarea celor elementare si reflecta un proces sau fenomen economic în ansamblul sau. Aceste informarii sunt redate sub forma de situatii centralizatoare sau rapoarte prin care se reflecta o anumita latura a activitatii economice pe o perioada de timp;