Impactul calculatorului asupra dreptului determină nu numai modificări în ceea ce priveşte realizarea funcţiei de drept, dar şi mutaţii conceptuale şi metodologice. Calculatorul nu reprezintă doar un instrument de lucru, ci un veritabil nod de comunicaţii absolut necesar juristului într-o lume în care totul se universalizează: forţa de muncă, informaţia, aplicaţiile soft, sisteme de comunicaţii, etc.
Juristul se adaptează modelului cibernetic sub raport conceptual, pentru că obiectul supus analizei sale răspunde atât principiilor logicii formale, cât şi logicii dialectice. De asemenea, el se apropie, prin activitatea sa, de ştiinţele tehnice, pentru că are la îndemână instrumente tehnico-inginereşti cu care activitatea sa devine mult mai eficientă.
Lucrarea de faţă este o încercare de a răspunde unei problematici mai largi pusă studenţilor şi specialiştilor din domeniul juridic şi anume, organizarea, sortarea, actualizarea şi interogarea bazelor de date juridice, precum şi realizarea de programe expert care să pună la dispoziţia instituţiilor ce emit acte normative, instrumente care să ajute la pregătirea, elaborarea şi urmărirea respectării acestora.
Scopul oricărui act normativ este modificarea entropiei în sistem, având drept funcţie-obiectiv productivitatea sistemului; entropia sistemului trebuie să aibă valoarea ce conduce la maximizarea funcţiei obiectiv.
Chiar în procesul controlării entropiei, prin elaborarea de acte normative, se induce dezordine în sistem, dezordine a cărei cuantificare este greu de măsurat prin mijloace clasice.
Sursele de documentare informatizate, bibliotecile şi arhivele electronice sunt mijloace fără de care juristul va trebui să-şi modifice programul de pregătire a dosarului în favoarea cunoaşterii şi înţelegerii contextului legislativ; cea mai mare parte a muncii sale este dedicată documentării şi pregătirii sintezelor de fundamentare.
Lucrarea defineşte conceptele specifice informaticii juridice, tipurile de aplicaţii, metodele şi tehnicile specifice realizării de aplicaţii informatice în domeniul juridic.
Ea îşi propune, de asemenea, să ajute studenţii să stăpînească principalele funcţii ale calculatorului, să-şi elaboreze documentele şi să interogheze bazele de date, inclusiv reţeaua INTERNET.
Dacă în momentul de fată Tribunalul electronic este opţional, iar deciziile sale sunt privite cu neîncredere, în viitor el va reprezenta o instituţie electronică ce va furniza sentinţe informatice cu un grad înalt de pertinenţă.
Lucrarea răspunde problematicii implicaţiilor pe care informatica le are în domeniul ştiinţelor juridice; aplicaţiile informatice nu mai reprezintă apanajul organizaţiei denumită "Centru de calcul"; se afirmă tot mai mult reţelele informatice (închise-intranet, deschise-internet), prin prezenţa posturilor de lucru în birourile individuale (fixe sau mobile) şi chiar în viaţa particulară (gospodărie, funcţionalitatea şi securitatea locuinţei, turism, comerţ electronic, administraţie, educaţie, mass-media, etc.).
Cartea se adresează, în primul rând, studenţilor de la facultatea de drept, care au audiat cursul de cibernetică sau informatică juridică şi au efectuat aplicaţiile practice, dar este utilă şi magistraţilor, avocaţilor, notarilor, consilierilor juridici, jurisconsulţilor precum şi cercetătorilor şi experţilor din domeniul juridic sau domeniile conexe.
Ea reprezintă rezultatul experienţei didactice, a activităţii din cadrul Departamentului Documentare, Cercetare şi Informatică al Curţii Constituţionale, organizaţii de expertiză, de reprezentare sau guvernamentale; ele reprezintă locul în care au fost elaborate şi puse în practică modelele expuse în lucrare.
Spre deosebire de lucrarea "Cibernetica dreptului", aceasta este o lucrare practică, scrisă îndeosebi pentru studenţii care, aflaţi în faţa calculatorului, utilizează serviciile acestuia pentru perfecţionarea în domeniul dreptului şi elaborarea lucrărilor. Principalul mijloc de comunicaţie al juristului îl reprezintă limbajul natural (semantic), de aceea limbajul juridic este prin excelenţă un limbaj tehnic. Cel de-al doilea mijloc de comunicaţie este limbajul sintactic adică limbajul calculatorului, care este pentru jurist un mijloc de comunicaţie, un instrument. Calculatorul sprijină demersul cognitiv al juristului fără a-l putea înlocui de aceea teama juristului de calculator este doar rezultatul practicii cu mijloace clasice sau a prejudecăţii.
Aplicaţiile informatice în domeniul dreptului configurează o nouă ştiinţă şi anume, informatica juridică, una din componentele ciberneticii juridice (jurisciberneticii), alături de jurimetrie şi modelarea cibernetico-juridică.
вторник, 11 мая 2010 г.
Cei mai periculosi virusi
Autorii virusilor informatici se inspira adesea din evenimentele de zi cu zi pentru a atrage atentia sau pentru a scade vigilenta oamenilor. Acesta este cazul noului virus H1N1, care poarta acelasi nume ca cel al gripei A.
Acest virus ia forma unui troian si se raspandeste prin e-mail (cu expeditor necunoscut), prezentand gripa H1N1 drept o conspiratie economica a industriei farmaceutice.
Cei care doresc sa stie mai multe despre „complot” deschid aplicatia, eliberand codul malitios ce le permite apoi creatorilor virusului sa exploreze continutul calculatorului.
Nume: H1N1
Familie: troian
Virulenta: medie
Nocivitate: medie
Cum te aperi: Nu deschide e-mail-urile cu expeditor necunoscut!
Daca banuiesti ca te-ai infectat, fa o scanare cu antivirusul si spune-i sa stearga virusul.
Clicker.CM pentru hoti
Virusul Clicker.CM, de viata lunga, se numara printre cei mai virulenti virusi in ultimele luni. El infecteaza PC-urile care frecventeaza site-uri numite „warez” care propun descarcarea programelor in versiune „cracked” (piratate) sau a generatoarelor de chei pentru versiunile copiate.
Atunci cand cauti pe net, acest troian afiseaza ferestre externe (pop-ups) intempestive, care te lasa fara protectie contra virusilor. Daca dai clic pe unul dintre ecranele publicitare, se genereaza plati spre creatorii virusului.
Nume: trojan.clicker.CM
Familie: troian
Virulenta: crescuta
Nocivitate: crescuta
Cum te aperi: Fara sa-ti facem morala, iti amintim ca vizita si descarcarea de pe site-uri care sunt la limita legalitatii sunt lucruri periculoase, pe care le faci pe barba ta! Daca te-ai infectat, foloseste antivirusul pentru a sterge virusul.
Pe386 trimite spam-uri in numele tau
Acest „rootkit” (troian care se ascunde in fisierele de sistem ale Windows) transforma calculatorul in expeditor de spam-uri (e-mail-uri indezirabile). Astfel participi la perpetuarea miliardelor de spam-uri ce polueaza casutele postale electronice din lumea intreaga. Infectarea se remarca prin prezenta unui fisier „Pe386.sys” ascuns, deci care nu poate fi vizualizat de Windows.
Nume: Rustock, SpamTool.Win32.Mailbot.AZ, Trojan-Dropper.Win32Small.APE
Familie: Rootkit
Virulenta: medie
Nocivitate: medie
Cum te aperi: Un antivirus bun il va repera. La nevoie, foloseste o unealta speciala anti-rootkits (Blacklight, Gmer, RootkitRevaler) pentru a-l detecta.
Mebroot ataca Windows 7
Nici bine n-a iesit pe piata noul Windows 7, ca deja e vizat de virusi! Mebroot ii incetineste performantele calculatorului tau, creeaza shortcut-uri pe Desktop, modifica Homepage-ul navigatorului sau multiplica ferestrele publicitare.
Nume: Mebroot
Familie: troian si spyware
Virulenta: medie
Nocivitate: medie
Cum te aperi: Daca antivirusul nu-l poate distruge, foloseste ceva de tipul Spyware Doctor.
Viitorul calculatorului
Uitati tot ce stiti despre calculatoarele din ziua de azi, fie ca sunteti posesor de PC sau iubitor de Mac! Uitati de carcase, de problema aerisirii incintei, de bagatul placilor video, de sunet si de oricare alte componente in placa de baza! Stim ca este greu sa renuntati la atatia ani petrecuti in maruntaiele calculatorului, mai ales in cazul PC-ului, dar intr-un viitor nu foarte indepartat, s-ar putea sa aveti de-a face cu un altfel de echipament. Expresia care ar descrie cel mai bine acest nou concept este �telepatie hardware".
Este vorba de un nou proiect de la Asus, binecunoscutul producator taiwanez de
componente si echipamente, prezentat in exclusivitate site-ului
Reghardware.com.
La baza conceptului Green PC sta o componenta avansata tehnologic si anume: un raft. Asus vede calculatoarele viitorului ca pe o serie de module interschimbabile care se aseaza pe acest raft fara sa se conecteze prin vreun cablu.
Modulele sunt, de fapt, o serie de cutii inguste de diferite dimensiuni, fiecare avand un rol bine definit: procesor, hard disk, memorie, placa grafica si asa mai departe.
Neavand nici un cablu intre ele, acestea ar urma sa comunice wireless pentru a se detecta si a transfera date. Va spuneam mai sus de componenta avansata tehnologic. Rolul acesteia este de a alimenta toate modulele prin inductie.
Reprezentantul Asus care a aratat celor de la Reghardware.com conceptul de Green PC a declarat ca nu exista o data specifica pentru realizarea unui prototip, dar si-a exprimat increderea in fezabilitatea unui astfel de calculator.
Este vorba de un nou proiect de la Asus, binecunoscutul producator taiwanez de
componente si echipamente, prezentat in exclusivitate site-ului
Reghardware.com.
La baza conceptului Green PC sta o componenta avansata tehnologic si anume: un raft. Asus vede calculatoarele viitorului ca pe o serie de module interschimbabile care se aseaza pe acest raft fara sa se conecteze prin vreun cablu.
Modulele sunt, de fapt, o serie de cutii inguste de diferite dimensiuni, fiecare avand un rol bine definit: procesor, hard disk, memorie, placa grafica si asa mai departe.
Neavand nici un cablu intre ele, acestea ar urma sa comunice wireless pentru a se detecta si a transfera date. Va spuneam mai sus de componenta avansata tehnologic. Rolul acesteia este de a alimenta toate modulele prin inductie.
Reprezentantul Asus care a aratat celor de la Reghardware.com conceptul de Green PC a declarat ca nu exista o data specifica pentru realizarea unui prototip, dar si-a exprimat increderea in fezabilitatea unui astfel de calculator.
Elemente generale
Informatica are mai multe domenii:arihitectura sistemelor de calcul electronic care se ocupa cu prezentarea componentelor fizice ale unui calculator electronic ,a principiilor de functionare a acestora,precum si a legaturilor dintre ele.
Cea mai importanta unitate e calculatorului o constituie microprocesorul, fiind numit si creierul calculatorului,coordoneaza,comanda si controleaza intreaga activitate a unui calculator.
Microprocesorul din punct de vedere fizic este un circuit integrat(c.i.p.) care este implementat pe placa de baza a calculatorului,indeplineste mai multe functii printre care si cele de memorare si transformarea informatiei.
Memorarea informatiei de catre m.p. se realizeaza dupa un sistem elctronic al carui principiu poate fi prenzentat schematic astfel
C.I.P.-ul cotine retele electronice formate din madii bune conductoare de electricitate si care prezinta la
intersectia dintre aceste ,noduri de retea.aceste noduri de retea se gasesc in doua stari:circula curent de inalta tensiune,respectiv curent de joasa tensiune.
Daca convenim sa notam cu 1 currentul de inalta tensiune si ci0 curentul de joasa tensiune putem
concluziona ca informatia este memorata in m.p. ca succesiune de satri de 0 sau 1 ale nodurilor retelei electronice(sistem binar)
Acest sistemde memorare este specific unitatilor de memorare volatila si este intalnit atat in cazul m.p.ului cat si al unitatii de memorie interna.
Locatile de memorare ale m.p.-ului poatra numele de registre.Refistrele sunt zone de memorare adresabile,adica ele pot fi identificate in cadrul m.p-ului prin etichete constitiute din litere A,B,C
Un registru special este cel care are eticheta IP(instruction program) si acesta va retine adresa din memori interna a instructiunii ce urmeaza a fi executate de catre un program lansat la un moment dat in executie.
Din punct de vedere logic memoria externa este construita din:
1. U.C.C.(unitate de comanda si control)asigura prelucrarea,interpretarea comenzilor sau instructiunilor si coordonarea executiei acestora.
2. U.A.L.(unitatea arimetico logic)este responsabila de executarea operatiilor armetice de adunare,scadere,impartire,extragerea radacinii patrate,precum si operatiile logice AND(SI),OR(SAU),NO(NEGATIV).
Principiul de executare a unui program de catre calculator este urmatorul:
-Incarcarea programului in memoria interna prin transferarea acestuia in memoria externa
-In memoria interna programul este memorat in locatii de memorie care sunt adresabile
-Impreuna cu programul se incarca in memoria interna si datele de care acesta are nevoie
Programul este alcatuit din instructiuni care traduc in limba j de programe operatiile algoritmului de rezolvare ale unei probleme.Pentru executia programului aflat deja in in memoria interna microprocesorul comanda prin intermediul unitatii de comanda si control transferul instructiunii ,una cate una ,in registrele microprocesorului.Tot aici sunt transferate datele aupra carora opereaza instructiunea respectiva ,odata cu transferul instructiunii microprocesorul memoreaza in registrul I.P. adresa din memoria interna care urmeaza in program.
Informatica- teorie si aplicatii
Informatica teorie si aplicatii - Juristul se adaptează modelului cibernetic sub raport conceptual, pentru că obiectul supus analizei sale răspunde atât principiilor logicii formale, cât şi logicii dialectice. De asemenea, el se apropie, prin activitatea sa, de ştiinţele tehnice, pentru că are la îndemână instrumente tehnico-inginereşti cu care activitatea sa devine mult mai eficientă.
Informatica teorie si aplicatii - Lucrarea de faţă este o încercare de a răspunde unei problematici mai largi pusă studenţilor şi specialiştilor din domeniul juridic şi anume, organizarea, sortarea, actualizarea şi interogarea bazelor de date juridice, precum şi realizarea de programe expert care să pună la dispoziţia instituţiilor ce emit acte normative, instrumente care să ajute la pregătirea, elaborarea şi urmărirea respectării acestora.
Scopul oricărui act normativ este modificarea entropiei în sistem, având drept funcţie-obiectiv productivitatea sistemului; entropia sistemului trebuie să aibă valoarea ce conduce la maximizarea funcţiei obiectiv.
Chiar în procesul controlării entropiei, prin elaborarea de acte normative, se induce dezordine în sistem, dezordine a cărei cuantificare este greu de măsurat prin mijloace clasice.
Sursele de documentare informatizate, bibliotecile şi arhivele electronice sunt mijloace fără de care juristul va trebui să-şi modifice programul de pregătire a dosarului în favoarea cunoaşterii şi înţelegerii contextului legislativ; cea mai mare parte a muncii sale este dedicată documentării şi pregătirii sintezelor de fundamentare.
Lucrarea defineşte conceptele specifice informaticii juridice, tipurile de aplicaţii, metodele şi tehnicile specifice realizării de aplicaţii informatice în domeniul juridic.
Ea îşi propune, de asemenea, să ajute studenţii să stăpînească principalele funcţii ale calculatorului, să-şi elaboreze documentele şi să interogheze bazele de date, inclusiv reţeaua INTERNET.
Dacă în momentul de fată Tribunalul electronic este opţional, iar deciziile sale sunt privite cu neîncredere, în viitor el va reprezenta o instituţie electronică ce va furniza sentinţe informatice cu un grad înalt de pertinenţă.
Lucrarea răspunde problematicii implicaţiilor pe care informatica le are în domeniul ştiinţelor juridice; aplicaţiile informatice nu mai reprezintă apanajul organizaţiei denumită “Centru de calcul”; se afirmă tot mai mult reţelele informatice (închise-intranet, deschise-internet), prin prezenţa posturilor de lucru în birourile individuale (fixe sau mobile) şi chiar în viaţa particulară (gospodărie, funcţionalitatea şi securitatea locuinţei, turism, comerţ electronic, administraţie, educaţie, mass-media, etc.).
Cartea se adresează, în primul rând, studenţilor de la facultatea de drept, care au audiat cursul de cibernetică sau informatică juridică şi au efectuat aplicaţiile practice, dar este utilă şi magistraţilor, avocaţilor, notarilor, consilierilor juridici, jurisconsulţilor precum şi cercetătorilor şi experţilor din domeniul juridic sau domeniile conexe.
Ea reprezintă rezultatul experienţei didactice, a activităţii din cadrul Departamentului Documentare, Cercetare şi Informatică al Curţii Constituţionale, organizaţii de expertiză, de reprezentare sau guvernamentale; ele reprezintă locul în care au fost elaborate şi puse în practică modelele expuse în lucrare.
Informatica teorie si aplicatii - Lucrarea de faţă este o încercare de a răspunde unei problematici mai largi pusă studenţilor şi specialiştilor din domeniul juridic şi anume, organizarea, sortarea, actualizarea şi interogarea bazelor de date juridice, precum şi realizarea de programe expert care să pună la dispoziţia instituţiilor ce emit acte normative, instrumente care să ajute la pregătirea, elaborarea şi urmărirea respectării acestora.
Scopul oricărui act normativ este modificarea entropiei în sistem, având drept funcţie-obiectiv productivitatea sistemului; entropia sistemului trebuie să aibă valoarea ce conduce la maximizarea funcţiei obiectiv.
Chiar în procesul controlării entropiei, prin elaborarea de acte normative, se induce dezordine în sistem, dezordine a cărei cuantificare este greu de măsurat prin mijloace clasice.
Sursele de documentare informatizate, bibliotecile şi arhivele electronice sunt mijloace fără de care juristul va trebui să-şi modifice programul de pregătire a dosarului în favoarea cunoaşterii şi înţelegerii contextului legislativ; cea mai mare parte a muncii sale este dedicată documentării şi pregătirii sintezelor de fundamentare.
Lucrarea defineşte conceptele specifice informaticii juridice, tipurile de aplicaţii, metodele şi tehnicile specifice realizării de aplicaţii informatice în domeniul juridic.
Ea îşi propune, de asemenea, să ajute studenţii să stăpînească principalele funcţii ale calculatorului, să-şi elaboreze documentele şi să interogheze bazele de date, inclusiv reţeaua INTERNET.
Dacă în momentul de fată Tribunalul electronic este opţional, iar deciziile sale sunt privite cu neîncredere, în viitor el va reprezenta o instituţie electronică ce va furniza sentinţe informatice cu un grad înalt de pertinenţă.
Lucrarea răspunde problematicii implicaţiilor pe care informatica le are în domeniul ştiinţelor juridice; aplicaţiile informatice nu mai reprezintă apanajul organizaţiei denumită “Centru de calcul”; se afirmă tot mai mult reţelele informatice (închise-intranet, deschise-internet), prin prezenţa posturilor de lucru în birourile individuale (fixe sau mobile) şi chiar în viaţa particulară (gospodărie, funcţionalitatea şi securitatea locuinţei, turism, comerţ electronic, administraţie, educaţie, mass-media, etc.).
Cartea se adresează, în primul rând, studenţilor de la facultatea de drept, care au audiat cursul de cibernetică sau informatică juridică şi au efectuat aplicaţiile practice, dar este utilă şi magistraţilor, avocaţilor, notarilor, consilierilor juridici, jurisconsulţilor precum şi cercetătorilor şi experţilor din domeniul juridic sau domeniile conexe.
Ea reprezintă rezultatul experienţei didactice, a activităţii din cadrul Departamentului Documentare, Cercetare şi Informatică al Curţii Constituţionale, organizaţii de expertiză, de reprezentare sau guvernamentale; ele reprezintă locul în care au fost elaborate şi puse în practică modelele expuse în lucrare.
Evolutia microprocesoarelor
Perioada 1993-1998 a fost foarte zbuciumata, marcata de o lupta foarte dura pe piata microprocesoarelor, in care Intel a inceput sa simta din ce in ce mai mult prezenta competitiei formate din AMD, Cyrix sau NexGen. Tot in aceasta perioada s-a lansat si standardul MMX care mai este folosit si in prezent. Era Pentium (1993-1998) Intel Pentium (22 martie 1993) Intel Pentium a fost primul procesor superscalar de la Intel (putea executa pana la doua instructiuni simultan).
Evolutia limbajelor de programare
Un limbaj de programare este un sistem de conventii adoptate pentru realizarea unei comunicari - intre programator si calculator . Limbajele folosite pentru programarea unui calculator sunt extrem de asemanatoare limbajelor naturale . Ele sunt compuse din : - cuvinte (rezervate) ; - punctuatie ; - propozitii si fraze ; - reguli sintactice etc .
Componentele calculatorului
Un calculator personal este un sistem electronic programabil de
prelucrere a datelor proiectat pentru a fi folosit de un singur
utilizator.
D-ea lungul anilor de dezvoltare a calculatoarelor personale blocurile
de constructie denumite componente hard s-au modificat si perfectionat
continuu.
Unitatea centrala constituie componenta de baza a sistemului si este
formata din:
*unitate arimetrica si logica (UAL) ce efectueaza operatiile
atitmetice si logice;
*memoria interna (MI) care pastreaza programele si datele în curs de
prelucrare;
*unitatea de comanda si control (UCC) cu rol în dirijarea functonaii
întregului ansamblu.
Echipamentele periferice realizeaza legaura calculatorului cu mediul
inconjurator.Se disting urmatoarele categorii mai importante:
*echipamente periferice de intrare (tastatura, mouse-ul);
*echipamente periferice de iesire (monitor, imprimanta scanner);
*echipamente periferice de stocaj (unitati de banda magnetica ,unitati
de CD-ROM)
*elemente periferice de comunicatie (cuplor, modem).
ELEMENTE CONSTRUCTIVE
Cele mai importante grupuri de componente ale unui calculator
sunt:unitatea de sistem, sistemul de stocare a datelor , echipamentele
periferice ai componentele de conectare.
Componenta de baza a unui PC este unitatea centrala formata din
carcasa calculatorului si din întreg continutul acesteia. Una din
principalele sale functii este cea fizica, ea reprezentand locul în
care sunt montate componente interne, cum ar fi: placa de baza,
unitatile de disc, placile de extensie etc.
Placa de baza
Elementul esential al unitatii de sistem este placa de baza. Placa de
baza contine elementele de baza a unui PC , cum ar fi:
microprocesorul, sistemull de stocare a datelor (memorie), sloturile
de extensie si porturile.
Microprocesorul este cea mai importanta dintre componentele electrice
de pe placa de baza, fiind coodonatorul tuturor operatiilor ce se
efectueaza.Tipul microprocesorului determina puterea de prelucrare a
calculatorului si programele pe care le poate rula.
Principalele caracteristici ale unui microprocesor sunt: viteza de
lucru capacitatea maxima de memorie pe care o adreseaza, setul de
instructiuni pe care le poate executa.Modelul unui microprocesor este
principalul criteriu de alegere a unui calculator.
prelucrere a datelor proiectat pentru a fi folosit de un singur
utilizator.
D-ea lungul anilor de dezvoltare a calculatoarelor personale blocurile
de constructie denumite componente hard s-au modificat si perfectionat
continuu.
Unitatea centrala constituie componenta de baza a sistemului si este
formata din:
*unitate arimetrica si logica (UAL) ce efectueaza operatiile
atitmetice si logice;
*memoria interna (MI) care pastreaza programele si datele în curs de
prelucrare;
*unitatea de comanda si control (UCC) cu rol în dirijarea functonaii
întregului ansamblu.
Echipamentele periferice realizeaza legaura calculatorului cu mediul
inconjurator.Se disting urmatoarele categorii mai importante:
*echipamente periferice de intrare (tastatura, mouse-ul);
*echipamente periferice de iesire (monitor, imprimanta scanner);
*echipamente periferice de stocaj (unitati de banda magnetica ,unitati
de CD-ROM)
*elemente periferice de comunicatie (cuplor, modem).
ELEMENTE CONSTRUCTIVE
Cele mai importante grupuri de componente ale unui calculator
sunt:unitatea de sistem, sistemul de stocare a datelor , echipamentele
periferice ai componentele de conectare.
Componenta de baza a unui PC este unitatea centrala formata din
carcasa calculatorului si din întreg continutul acesteia. Una din
principalele sale functii este cea fizica, ea reprezentand locul în
care sunt montate componente interne, cum ar fi: placa de baza,
unitatile de disc, placile de extensie etc.
Placa de baza
Elementul esential al unitatii de sistem este placa de baza. Placa de
baza contine elementele de baza a unui PC , cum ar fi:
microprocesorul, sistemull de stocare a datelor (memorie), sloturile
de extensie si porturile.
Microprocesorul este cea mai importanta dintre componentele electrice
de pe placa de baza, fiind coodonatorul tuturor operatiilor ce se
efectueaza.Tipul microprocesorului determina puterea de prelucrare a
calculatorului si programele pe care le poate rula.
Principalele caracteristici ale unui microprocesor sunt: viteza de
lucru capacitatea maxima de memorie pe care o adreseaza, setul de
instructiuni pe care le poate executa.Modelul unui microprocesor este
principalul criteriu de alegere a unui calculator.
Ce este un calculator
Un computer, numit şi calculator, calculator electronic sau ordinator, este o maşină de prelucrat date şi informaţii conform unei liste de instrucţiuni numită program. Calculatoarele care sînt programabile liber şi pot, cel puţin în principiu, prelucra orice fel de date/informaţii se numesc universale (engleză: general purpose, pentru scopuri generale). Computerele actuale nu sînt doar maşini de prelucrat informaţii, ci şi dispozitive care facilitează comunicaţia între doi sau mai mulţi utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video, sau chiar toate deodată (multimedial).
Ştiinţa prelucrării informaţiilor cu ajutorul computerelor se numeşte informatică (în engleză: Computer Science). Tehnologia necesară pentru folosirea lor poartă numele Tehnologia Informaţiei, prescurtat IT, pronunţat ai ti (tot din engleză de la Information Technology).
În principiu, orice computer care deţine un anumit set minimum de funcţii (altfel spus, care poate emula o maşină Turing) poate îndeplini funcţiile oricărui alt asemenea computer, indiferent că este vorba de un Personal Digital Assistant sau PDA sau de un supercomputer (vezi şi teza Church-Turing). Această versatilitate a condus la folosirea computerelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele mai diverse activităţi, de la calculul salarizării personalului unei companii pînă la controlul roboţilor industriali sau medicali (calculatoare universale).
Computerele de astăzi vin în forme şi prezentări diverse. Probabil cel mai familiar este computerul personal şi varianta sa portabilă, numită laptop, notebook sau şi netbook. Însă cea mai răspîndită formă este acea a computerului integrat (embedded) = înglobat complet în dispozitivul pe care îl comandă. Multe maşini şi aparate, de la avioanele de luptă pînă la aparatele foto digitale, sînt controlate de computere integrate. Un alt exemplu sînt computerele de bord ale automobilelor.
Ştiinţa prelucrării informaţiilor cu ajutorul computerelor se numeşte informatică (în engleză: Computer Science). Tehnologia necesară pentru folosirea lor poartă numele Tehnologia Informaţiei, prescurtat IT, pronunţat ai ti (tot din engleză de la Information Technology).
În principiu, orice computer care deţine un anumit set minimum de funcţii (altfel spus, care poate emula o maşină Turing) poate îndeplini funcţiile oricărui alt asemenea computer, indiferent că este vorba de un Personal Digital Assistant sau PDA sau de un supercomputer (vezi şi teza Church-Turing). Această versatilitate a condus la folosirea computerelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele mai diverse activităţi, de la calculul salarizării personalului unei companii pînă la controlul roboţilor industriali sau medicali (calculatoare universale).
Computerele de astăzi vin în forme şi prezentări diverse. Probabil cel mai familiar este computerul personal şi varianta sa portabilă, numită laptop, notebook sau şi netbook. Însă cea mai răspîndită formă este acea a computerului integrat (embedded) = înglobat complet în dispozitivul pe care îl comandă. Multe maşini şi aparate, de la avioanele de luptă pînă la aparatele foto digitale, sînt controlate de computere integrate. Un alt exemplu sînt computerele de bord ale automobilelor.
Structura internetului
Puntul de inceput pentru toti pe Internet este ISP-ul (Internet Service Provider ). Un ISP poate fi comercial sau o scoala sau un colegiu,universitate,etc.Unii utilizatori pot fi conectati in LAN ,altii pot avea acces la Internet folosind un modem si o conexiune PPP sau SLIP..Toate ISP-urile sint conectate la Internet prin alte ISP-uri.La cel mai de jos nivel un ISP local este conectat cu un alt ISP local.Urmatorul nivel este reprezentat de ISP-urile care fac legatura cu alte ISP-uri din exterior.
O scurta istorie...
In perioada anilor 60 Departamentul de Aparare a Statelor Unite avea nevoie de o retea de comunicare in cazul unui atac nuclear. RAND o corporatie militara a propus centralizarea comunicatiilor intr-o retea.Aceasta retea continea noduri capabile sa transmita si sa primeasca mesaje.Fiecare nod isi avea propria adresa astfel incit mesajul putea transmis un anumit nod. Departamentul apararii pentru proiecte avansate (The Defense Department's Advanced Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis sa extinda aceasta retea .In 1969 primul "Interface Message Processor",predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA (University of California in Los Angeles) incit ARPANET-ul a inceput sa se extinda.ARPANETUL include citeva servicii care sint si azi foarte importante in Internetul de azi,cum ar fi FTP-ul (File Transfer Protocol),remote login (TELNET) si E-mail (electronic mail).In timp ce ARPANET-ul incepe sa creasca,companii ca Xerox dezvolta tehnologia retelelor locale (LAN).Reteaua cu cel mai mult impact a fost Ethernet-ul,retea ce permitea conectarea mai multor calculatoare impreuna.Prima versiune avea teoretic o rata de transfer de 3 Mbps si mai tirziu 10 Mbps.Cercetatorii de la ARPANET au inceput sa creada ca ar fi folositor sa conecteze LAN-urile la ARPANET.Pentru a putea realiza acest lucru a fost dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente.Astfel TCP-ul (Transmission Control Protocol) si Internet Protocol (IP).In 1983 cresterea Internetului a fost impulsionata de aparitia versiunii 4.2 BSD de UNIX care continea si protocolul TCP/IP.
Ce este internetul
Ce este Internetul ? Intr-o definitie foarte succinta am considera Internetul ca fiind o retea in continua crestere de retele de calculatoare (retele locale - LAN - Local Area Network si retele pe arii extinse WAN - Wide Area Network). Ce poti faci cu Internetul ? In principiu exista 2 mari domenii in care acesta este folosit : 1. Comunicare a) Posta electronica (e-mail) prin care se pot transmite si primi mesaje E-mail-ul sau posta electronica reprezinta cea mai utilizata si populara aplicatie a Internetului.
Internetul
Internet-ul reprezinta mai mult decta o retea uriasa de calculatoare . El constituie o retea de retele (comerciale , militare , academice , universitare , educationale etc. ), fiind, in plus , un mediu informational imens ce ofera servicii si resurse din cele mai diverse -baze de date , biblioteci- dar si o nebanuita comunitate de persoane din cele mai diferite domenii ale vietii economico-sociale . O definitie succinta a Internet-ului poate fi formulata astfel : un numar foarte mare de calculatoare raspandite in toata lumea, legate intre ele pentru stocarea , partajarea si directionarea diverselor tipuri de informatii.
Virus vs Antivirus
Virusii de calculator au produs pana in prezent pagube de ordinul zecilor miliarde de euro dar, in acelas timp, au dus la perfectionarea programelor software si antivirus din intreaga lume. Aparitia lor a fost semnalata cu 18 ani in urma, iar EVOLUTIA VIRUSILOR COINCIDE CU INSASI DEZVOLTAREA INDUSTRIEI SOFTWARE . CE ESTE UN VIRUS ? Un virus de calculator este un program proiectat sa se replice si sa se imprastie, infectand cat mai multe calculatoare, fara ca utilizatori sa realizeze acest lucru .
Clasificarea virusilor
În septembrie 1989 existau cam doua duzini de virusi. Fiecare dintre acestia avea variante: mici modificari in codul viral sau schimbarea mesajelor afisate. De exemplu, virusul 17Y4 difera de virusul 1704 doar cu un octet. În mai 1998 existau aproximativ 20.000 de virusi (zilnic apar 3 noi virusi). Acestia se impart in doua mari categorii: 1. virusi de BOOT 2.
Virusi si antivirusi
Definitia virusilor : Un virus este un program capabil de a se inmulti, strecurandu-se printre programele de pe un calculator sau dintr-o retea si provocand diverse efecte, de la unele inofensive, pana la unele distructive. In domeniul informatic se utilizeaza termenul virus din cauza asemanarilor functionale dintre aceste bucati de cod (programe) si vietuitoarele microbiologice. O definitie ceva mai academica, spune ca virusul este de fapt un acronim, provenit de la Vital Information Resources Under Siege.
Evolutia calculatoarelor
Momentul initial al istoriei calculatoarelor este, de obicei legat de numele matematicianului englez Charles Babbage. El a propus in anul 1830 o Masina Analitica care a anticipat in mod fascinant structura calculatoarelor actuale. Ideile sale au devansat cu peste 100 de ani posibilitatiile tehnologice ale vremii sale. Înaintea a mai fost incercari in acest domeniu ale lui Leibnitz si Pascal (sec al XVII-lea) . Urmatorul moment de referinta este anul 1937, cand Howard Aiken, de la Universitatea Harvard a propus Calculatorul cu secventa de Comanda Automata, bazat pe o combinatie intre ideile lui Babbage si calculatoarele elertromecanice, produse de firma IBM.
O noua dezvoltare
Istoria calculatorului - Deţinerea unui mainframe era problema corporaţiei, datorită cheltuielilor necesare, dar un departament putea avea propriul minicalculator, pentru că acesta nu necesita spaţii speciale sau specialişti necesari unui mainframe. Pe scurt, minicalculatoarele erau ieftine.
Istoria calculatorului - Această dezvoltare a dus la apariţia unui nou personaj pe scena calculatoarelor. Minicalculatoarele au adus la înlocuirea programatorilor de mainframe, curaţi şi bine îmbrăcaţi, cu o nouă specie de programatori. Minicalculatoarele au început să fie introduse în universităţi şi alte instituţii de învăţământ, pentru că erau ieftine.
Ele erau accesibile şi proiectate pentru a putea suporta modificări ulterioare, ceea ce a atras un grup de entuziaşti cunoscuţi sub numele de hackeri. Aceşti hackers nu sunt identici cu cei din zilele noastre. Acei hacker-i erau plini de entuziasm faţă de calculatoare, oameni care voiau să facă programe mai bune, mai rapide şi mai „elegante”.
Din rândurile lor s-au ridicat o parte din oameni care au făcut revoluţia calculatoarelor personale. Piaţa minicalculatoarelor a crescut repede. Imediat ce departamentele puteau justifica nevoia minicalculatorului, acesta era instalat. Acesta a fost momentul când DEC (Digital Equipment Corporation ) a devenit a doua mare companie producătoare de calculatoare din lume.
În privinţa îmbunătăţirilor aduse programelor, gama funcţiilor care pot fi realizate a crescut. Un minicalculator poate fi folosit simultan de mai mulţi utilizatori, cu ajutorul unui procedeu de împărţire a timpului de folosire a procesului numit time-sharing. Astfel, fiecare utilizator poate să prelucreze date, să creeze programe sau să utilizeze, ca şi când ar fi singurul utilizator. Acest sistem a fost introdus şi în tehnologia de realizare a mainframe-urilor. Sisteme sofisticate de time-sharing, cu componente disc mai puternice şi programe mai sofisticate, au fost dezvoltate în acelaşi timp pentru mainframe-uri.
Aceasta era piaţa calculatoarelor în anii ´70: mainframe-uri şi minicalculatoare erau prezente în toate companiile şi principalele departamente. Pentru sacinile pe care le puteau rezolva în moduri în care le rezolvau, erau bune. Au adus metode noi şi eficiente în birouri şi au făcut afacirele mai eficiente. Totuşi, au eşuat în mărirea productivităţii personale (în creşterea eficienţei personalului, nu a corporaţiilor).
Apariţia calculatoarelor personale
La mijlocul anilor ´70 a apărut o nouă tehnologie: miniprocesorul. Acesta folosea multe tranzistoare conectate pe o pastilă de siliciu pentru a realiza un dispozitiv de calcul.
Primele microprocesoare au fost, după standardele actuale, destul de simple. Primul microprocesor, devine cunoscut ca 4004, a fost proiectat pe patru biţi de către inginerul Marcian E. „Ted” Hoff de la Intel, în anul 1969. Clientul care i-a comandat lui Intel microprocesorul a fost o firmă japoneză, care a dat faliment în 1970; după aceasta Intel nu se putea hotărî dacă să lanseze sau nu circuitul pe piaţă. L-au lansat, şi în 1974 existau mai mult de 19 tipuri de microprocesoare pe piaţă, inclusiv Intel 8088, cel care va deveni trambulina actualelor calculatoare personale.
Istoria calculatorului - Această dezvoltare a dus la apariţia unui nou personaj pe scena calculatoarelor. Minicalculatoarele au adus la înlocuirea programatorilor de mainframe, curaţi şi bine îmbrăcaţi, cu o nouă specie de programatori. Minicalculatoarele au început să fie introduse în universităţi şi alte instituţii de învăţământ, pentru că erau ieftine.
Ele erau accesibile şi proiectate pentru a putea suporta modificări ulterioare, ceea ce a atras un grup de entuziaşti cunoscuţi sub numele de hackeri. Aceşti hackers nu sunt identici cu cei din zilele noastre. Acei hacker-i erau plini de entuziasm faţă de calculatoare, oameni care voiau să facă programe mai bune, mai rapide şi mai „elegante”.
Din rândurile lor s-au ridicat o parte din oameni care au făcut revoluţia calculatoarelor personale. Piaţa minicalculatoarelor a crescut repede. Imediat ce departamentele puteau justifica nevoia minicalculatorului, acesta era instalat. Acesta a fost momentul când DEC (Digital Equipment Corporation ) a devenit a doua mare companie producătoare de calculatoare din lume.
În privinţa îmbunătăţirilor aduse programelor, gama funcţiilor care pot fi realizate a crescut. Un minicalculator poate fi folosit simultan de mai mulţi utilizatori, cu ajutorul unui procedeu de împărţire a timpului de folosire a procesului numit time-sharing. Astfel, fiecare utilizator poate să prelucreze date, să creeze programe sau să utilizeze, ca şi când ar fi singurul utilizator. Acest sistem a fost introdus şi în tehnologia de realizare a mainframe-urilor. Sisteme sofisticate de time-sharing, cu componente disc mai puternice şi programe mai sofisticate, au fost dezvoltate în acelaşi timp pentru mainframe-uri.
Aceasta era piaţa calculatoarelor în anii ´70: mainframe-uri şi minicalculatoare erau prezente în toate companiile şi principalele departamente. Pentru sacinile pe care le puteau rezolva în moduri în care le rezolvau, erau bune. Au adus metode noi şi eficiente în birouri şi au făcut afacirele mai eficiente. Totuşi, au eşuat în mărirea productivităţii personale (în creşterea eficienţei personalului, nu a corporaţiilor).
Apariţia calculatoarelor personale
La mijlocul anilor ´70 a apărut o nouă tehnologie: miniprocesorul. Acesta folosea multe tranzistoare conectate pe o pastilă de siliciu pentru a realiza un dispozitiv de calcul.
Primele microprocesoare au fost, după standardele actuale, destul de simple. Primul microprocesor, devine cunoscut ca 4004, a fost proiectat pe patru biţi de către inginerul Marcian E. „Ted” Hoff de la Intel, în anul 1969. Clientul care i-a comandat lui Intel microprocesorul a fost o firmă japoneză, care a dat faliment în 1970; după aceasta Intel nu se putea hotărî dacă să lanseze sau nu circuitul pe piaţă. L-au lansat, şi în 1974 existau mai mult de 19 tipuri de microprocesoare pe piaţă, inclusiv Intel 8088, cel care va deveni trambulina actualelor calculatoare personale.
понедельник, 10 мая 2010 г.
Evolutie in lumea informatiei
Evolutie in lumea infomatiei
De la masini de calcul la supercomputere
In decurs de peste un secol, observam dezvoltarea surprinzatoare a masinilor de calcul de la o simpla idee transformata in ceea ce vedem astazi - V.I.P.-urile lumii informatiei.
Totul a inceput in 1871 cand JC Maxwell a avutu primul ideea stabilirii unei legaturi intre notiunea de informatie si notiunile de baza ale energeticii. L. Boltzmann usureaza aceasta legatura prin aprofundarea notiunii de entropie si definirea ei ca logaritmul probabilitatii formarii unei anumite configuratii intr-o multime de alte configuratii posibile.
L. Szilard face inteleasa invazia notiunii de informatie in domeniul energeticii cand, in 1929, in cadrul celebrului paradox al "demonului lui Maxwell" demonstreaza ca o informatie de 1 bit ar trebui sa atraga o reducere a entropiei ansamblului egala cu Klog 2, in timp ce entropia sursei de unde provine aceasta informatie ar trebui sa creasca cu aceeasi cantitate sau, altfel spus, entropia se plateste cu informatie. Dar lucrarile lui L. Szilard nu gasesc ecouri pana la cel de-al II-lea razboi mondial, cand are loc un rapid avant al teoriei informatiei. D. Gabor extinde energetica cuantica in domeniul de actiune al informatiei selective, stabilindu-i discontinuitatea cea mai mica cantitate de entropie negativa (negentropie dupa cum o numea L. Brillouin) necesara obtinerii informatiei de 1bit xxxxxxxxxxx 0.7K, K fiind constanta lui Boltzmann (1.380622 �0.000059) - 10 -23 J/K.
Lucrarile lui Szilard, Gabor precum si ale lui Mackay, R. Vall�e clarifica ideea potrivit careia teoriile matematizate ale informatiei trebuie sa fie plasate la baza oricarei teorii riguroase a masurarii in stiintele fizice deoarece ele permit sa observam in mod convenabil interactiunea dintre operatiile prin care se masoara fenomenele observate si observator.
Alta teorie ce a cauzat progresul informational de astazi este teoria comunicatiilor care studieaza problemele puse de emisia, transmisia si receptia informatiilor selective. Aici si-au adus aportul J. Ville, D. Gabor si Tuller prin punerea la punct a teoriei matematice a semnalului, un mesaj fiind format dintr-o succesiune de semnale care reprezinta informatii convenabil codificate.
Problemele codificarii si decodificarii constituie obiectul a numeroase lucrari printre care semnalez teoria scandarii lui B. Mandelbrot...
Notiuni generale
In acest capitol cititorul se intalneste cu o serie de notiuni teoretice (data, informatie, decizie, sistem informational si sistem informatic) fara de care nu se poate intelege restul cursului. Trebuie inteles de la inceput ca pentru a obtine informatii trebuie sa dispunem de un volum corespunzator de date pe care sa le prelucram dupa criterii diferite, iar in urma procesului de prelucrare se obtine un volum de informatii suficient de mare pentru a fi folosit de conducerea unei societati comerciale.
Se lamuresc in continuare etapele procesului de prelucrare a datelor si notiunile de sistem informational si sistem informatic.
Tinand seama de relatia om – calculator se pune problema reflectarii de catre calculator a datelor transmise de catre om, deci se definesc codurile utilizate pentru reflectarea datelor in memoria calculatorului.
1.1. Informatie, data, decizie. Clasificarea informatiilor
Conducerea moderna a activitatii unei societati comerciale este de neconceput fara a avea la baza un volum suficient de informatii. Obtinerea acestora la timp si de o calitate superioara implica utilizarea pe scara larga a tehnicii electronice de calcul. De calitatea informatiilor cu care opereaza organele de conducere si de capacitatea de analiza a acestora depinde, în ultima instanta, calitatea deciziilor luate pentru desfasurarea în bune conditii a activitatii economice.
Se poate afirma ca, din punctul de vedere al conducerii, informatia reprezinta purtatorul de noutate despre fenomenele si procesele economice care se desfasoara în cadrul unei societati comerciale sau în afara acesteia, dar au legatura cu ea si care este folosita în activitatea de analiza si decizie.
Informatia este produsul unui sir întreg de prelucrari a datelor primare care apar ca urmare a desfasurarii activitatii unei societati comerciale.
Schema simplificata a procesului de obtinere a informatiilor poate fi reprezentata astfel :
Figura 1.1. Schema procesului de prelucrare a datelor
In procesul de prelucrare are loc transformarea datelor într-o forma utila, cu un plus de cunoastere.
Datele sunt siruri de caractere (cifre, litere, simboluri, cuvinte) cu o anumita semnificatie. Ele constituie materia prima din care se obtin informatiile.
Datele, organizate într-o forma accesibila, sunt introduse în sistemul electronic de calcul în vederea prelucrarii lor cu scopul de a obtine informatii.
Din punct de vedere al procesului de prelucrare informatia este rezultatul unui proces de prelucrare a datelor, destinata utilizarii în munca de conducere si decizie.
Privita în sens de cunoastere, informatia reprezinta o stire, un semnal care reflecta starea unui sistem sau a mediului în care acesta functioneaza si care aduce receptorului ei în plus de cunoastere.
Deoarece informatiile rezulta în urma procesului de prelucrare a datelor putem spune ca ele nu sunt altceva decât produsul finit al acestui proces.
Informatiile se pot clasifica dupa diverse criterii dupa cum urmeaza :
a) dupa forma de exprimare a fenomenelor si proceselor economice pe care le reflecta, informatiile pot fi : analogice, cantitative, calitative.
- informatiile analogice caracterizeaza parametrii cu variatie continua din cadrul proceselor tehnologice, cum ar fi : intensitatea, temperatura, presiunea, viteza etc.
- informatiile cantitative sau numerice se obtin prin prelucrarea datelor numerice referitoare la fenomenele sau procesele economice ce au loc în cadrul unei societati comerciale. Ele se obtin pe baza de observatie (cântarire, masurare, numarare) sau pe baza de calcule.
- informatiile calitative sau nenumerice exprima latura calitativa a activitatii unei societati comerciale. Ele se obtin prin prelucrari succesive ale informatiilor cantitative, evidentiind aspectele pozitive sau negative ale activitatii economice. Se prezinta în general sub forma de rapoarte si sunt utilizate de catre conducerea societatii în activitatea de analiza si decizie;
b) dupa situarea în timp a procesului sau fenomenului economic reprezentat, informatiile se pot grupa astfel : active, pasive si previzionale.
- informatiile active sau operative reprezinta procesele sau fenomenele economice în momentul desfasurarii acestora. Ele sunt utilizate de catre conducerea societatii pentru luarea unor decizii operative care sa duca la îmbunatatirea imediata a activitatii unei societati;
- informatiile pasive (istorice) reflecta procesele si fenomenele economice care au avut loc într-o anumita perioada de gestiune (luna, trimestru, semestru, an). Aceste informatii sunt folosite de catre conducerea societatii pentru a elabora, pe baza unor analize economice temeinice, decizii care privesc activitatea viitoare;
- informatiile previzionale se refera la activitatea viitoare a unei societati comerciale, ele obtinându-se pe baza informatiilor pasive dar si având la baza perspectiva de dezvoltare a societatii aprobata de catre AGA. Ele sunt concretizate în programe si planuri care caracterizeaza activitatea viitoare a societatii analizate;
c) dupa continutul lor informatiile pot fi : elementare, complexe, sintetice.
- informatiile elementare reflecta operatii si procese economice ce nu mai pot fi descompuse;
- informatiile complexe se obtin prin prelucrarea celor elementare si reflecta un proces sau fenomen economic în ansamblul sau. Aceste informarii sunt redate sub forma de situatii centralizatoare sau rapoarte prin care se reflecta o anumita latura a activitatii economice pe o perioada de timp;
Se lamuresc in continuare etapele procesului de prelucrare a datelor si notiunile de sistem informational si sistem informatic.
Tinand seama de relatia om – calculator se pune problema reflectarii de catre calculator a datelor transmise de catre om, deci se definesc codurile utilizate pentru reflectarea datelor in memoria calculatorului.
1.1. Informatie, data, decizie. Clasificarea informatiilor
Conducerea moderna a activitatii unei societati comerciale este de neconceput fara a avea la baza un volum suficient de informatii. Obtinerea acestora la timp si de o calitate superioara implica utilizarea pe scara larga a tehnicii electronice de calcul. De calitatea informatiilor cu care opereaza organele de conducere si de capacitatea de analiza a acestora depinde, în ultima instanta, calitatea deciziilor luate pentru desfasurarea în bune conditii a activitatii economice.
Se poate afirma ca, din punctul de vedere al conducerii, informatia reprezinta purtatorul de noutate despre fenomenele si procesele economice care se desfasoara în cadrul unei societati comerciale sau în afara acesteia, dar au legatura cu ea si care este folosita în activitatea de analiza si decizie.
Informatia este produsul unui sir întreg de prelucrari a datelor primare care apar ca urmare a desfasurarii activitatii unei societati comerciale.
Schema simplificata a procesului de obtinere a informatiilor poate fi reprezentata astfel :
Figura 1.1. Schema procesului de prelucrare a datelor
In procesul de prelucrare are loc transformarea datelor într-o forma utila, cu un plus de cunoastere.
Datele sunt siruri de caractere (cifre, litere, simboluri, cuvinte) cu o anumita semnificatie. Ele constituie materia prima din care se obtin informatiile.
Datele, organizate într-o forma accesibila, sunt introduse în sistemul electronic de calcul în vederea prelucrarii lor cu scopul de a obtine informatii.
Din punct de vedere al procesului de prelucrare informatia este rezultatul unui proces de prelucrare a datelor, destinata utilizarii în munca de conducere si decizie.
Privita în sens de cunoastere, informatia reprezinta o stire, un semnal care reflecta starea unui sistem sau a mediului în care acesta functioneaza si care aduce receptorului ei în plus de cunoastere.
Deoarece informatiile rezulta în urma procesului de prelucrare a datelor putem spune ca ele nu sunt altceva decât produsul finit al acestui proces.
Informatiile se pot clasifica dupa diverse criterii dupa cum urmeaza :
a) dupa forma de exprimare a fenomenelor si proceselor economice pe care le reflecta, informatiile pot fi : analogice, cantitative, calitative.
- informatiile analogice caracterizeaza parametrii cu variatie continua din cadrul proceselor tehnologice, cum ar fi : intensitatea, temperatura, presiunea, viteza etc.
- informatiile cantitative sau numerice se obtin prin prelucrarea datelor numerice referitoare la fenomenele sau procesele economice ce au loc în cadrul unei societati comerciale. Ele se obtin pe baza de observatie (cântarire, masurare, numarare) sau pe baza de calcule.
- informatiile calitative sau nenumerice exprima latura calitativa a activitatii unei societati comerciale. Ele se obtin prin prelucrari succesive ale informatiilor cantitative, evidentiind aspectele pozitive sau negative ale activitatii economice. Se prezinta în general sub forma de rapoarte si sunt utilizate de catre conducerea societatii în activitatea de analiza si decizie;
b) dupa situarea în timp a procesului sau fenomenului economic reprezentat, informatiile se pot grupa astfel : active, pasive si previzionale.
- informatiile active sau operative reprezinta procesele sau fenomenele economice în momentul desfasurarii acestora. Ele sunt utilizate de catre conducerea societatii pentru luarea unor decizii operative care sa duca la îmbunatatirea imediata a activitatii unei societati;
- informatiile pasive (istorice) reflecta procesele si fenomenele economice care au avut loc într-o anumita perioada de gestiune (luna, trimestru, semestru, an). Aceste informatii sunt folosite de catre conducerea societatii pentru a elabora, pe baza unor analize economice temeinice, decizii care privesc activitatea viitoare;
- informatiile previzionale se refera la activitatea viitoare a unei societati comerciale, ele obtinându-se pe baza informatiilor pasive dar si având la baza perspectiva de dezvoltare a societatii aprobata de catre AGA. Ele sunt concretizate în programe si planuri care caracterizeaza activitatea viitoare a societatii analizate;
c) dupa continutul lor informatiile pot fi : elementare, complexe, sintetice.
- informatiile elementare reflecta operatii si procese economice ce nu mai pot fi descompuse;
- informatiile complexe se obtin prin prelucrarea celor elementare si reflecta un proces sau fenomen economic în ansamblul sau. Aceste informarii sunt redate sub forma de situatii centralizatoare sau rapoarte prin care se reflecta o anumita latura a activitatii economice pe o perioada de timp;
Подписаться на:
Сообщения (Atom)
)+002.jpg)